Vacanță în Barcelona

Cu vremea asta care a luat-o puțin razna în ultimul timp, m-am gândit să “răsfoiesc” pozele din folderul “Barcelona”, nu de alta, dar să-mi amintesc și eu de zilele de mult apuse, în care îți permiteai luxul de a ieși din casă doar cu o rochie.

Uitându-mă la ele, mi-am amintit de cât de reușit a fost concediul din Barcelona și de momentele frumoase pe care le-am trăit acolo și m-am gândit să le retrăiesc acum, prin scris.

Ca perioadă de mers în Barcelona am ales luna septembrie, mai exact 12-18 septembrie 2017. Sau, mai bine zis, prietenii noștri, Otilia și Andrei, au ales perioada asta pentru a vizita Barcelona, iar noi doar am răspuns afirmativ invitației lor de a-i însoți. De întreaga planificare s-a ocupat Otilia, God bless her! Astfel ne-am putut bucura din plin de tot ce avea Barcelona de oferit, având un traseu gata pregătit, știind deja ce obiective turistice dorim să vizităm și care sunt atracțiile acestui splendid oraș.

Biletele de avion le-am cumpărat cu câteva luni bune înainte și le luasem în așa fel încât să ajungem dimineața în Barcelona, mai exact la 9:45. Din Dublin până în Barcelona am făcut 2 ore jumătate, o nimica toată.  Întâlnirea cu prietenii noștri, care veneau din România, a avut loc în aeroport. Nu vă povestesc despre pupăturile, îmbrățișările și lacrimile de bucurie ale revederii cu cei dragi, ci lăsați-mă să vă povestesc despre întâlnirea cu clima de acolo. Deși jumătatea lui septembrie, ziceai că ești în toiul verii, mai ales pentru noi, care veneam din Irlanda, bătuți de ploaie și de vânt. Simțeam că mă sufoc, că nu-mi ajunge aerul, dar în zilele următoare m-am adaptat repede, iar acum... ce să vezi? Regret că m-am plâns de căldură și aș da orice să mă mai lăfăiesc la o temperatură ca cea de atunci.

După ieșirea din aeroport, am mers spre metrou (un mijloc de transport imperios necesar în Barcelona, dar foarte practic și ușor de folosit), metrou care ne-a adus exact la faimoasa stradă La Rambla (unde era o forfotă și-o mulțime de oameni...de nedescris), de unde doar la câteva minute de mers pe jos, se afla hostelul la care am fost cazați. Am optat pentru un hostel, pentru că această vacanță aveam de gând s-o petrecem explorând orașul, nu stând în cameră, așa că nu am ales ceva pompos, ci ne-am dorit un loc care să fie aproape de centrul orașului și în care să ne putem odihni ciolanele noaptea.

După ce ne-am lăsat bagajele în camere, am zis să intrăm în pâine și să luăm și noi pulsul orașului, așa că am început să străbatem străzile în căutarea a ceea ce are el de oferit. Am luat străduțele la pas și am ajuns întâi la Plaça Reial (o frumusețe de loc, unde văzând palmierii am exclamat: “Da, suntem cu siguranță în Spania!”). Am poposit puțin aici, ne-am bucurat de priveliștea pe care ne-o oferea, am făcut poze, selfie-uri, tot ce trebuie făcut atunci când ești într-o vacanță și vrei să anunți poporul că ești plecat, iar după aceea am purces spre descoperirea altor locații.

Plaça Reial

Am ajuns la Barcelona Cathedral sau, pe numele-i original, Catedral de la Santa Creu I Santa Eulalia, însă am privit-o doar de afară. E o clădire extrem de frumoasă, impunătoare, cu un caracter predominant gotic și cu niște detalii care încântă ochiul privitorului. It’s a must see, părerea mea.

Barcelona Cathedral

Plaça del Rei a fost următoarea oprire, nu atât de frumoasă ca prima, dar destul de atractive scările de acolo, cât să ne mai odihnim puțin. De aici, tot la pas, am luat-o încet-încet pe tot felul de străzi până am ajuns la Port Vell, unde ne-am bucurat de soarele care făcea concurență norilor negri de ploaie și unde am urmărit zeci de pescăruși făcându-și de cap în zbor.

Am mai trecut și pe la Plaça de Catalunya și Columbus Monument, dar după atâta plimbare, am decis că pentru o primă zi în Barcelona, e de ajuns cât am umblat și am hotărât să ne întoarcem la hostel.

Pentru următoarea zi, aveam deja bilete cumpărate de acasă la faimoasa biserică Sagrada Familia (The Basílica i Temple Expiatori de la Sagrada Família), pentru ora 10:30. O biserică extrem de spectaculoasă, atât în exterior, cât și în interior. Este opera de artă a cunoscutului arhitect Antoni Gaudí, iar construirea ei a început încă din 1882, termenul estimat pentru terminarea ei fiind 2026. Chiar și așa, este o biserică cum nu există alta, de o frumusețe extraordinară și e, pe bună dreptate, vizitată de atât de mulți turiști. Interiorul este extrem de impresionant și, la fel ca și în exterior, atenția si perfecțiunea cu care e gândit orice detaliu sunt remarcabile, în spatele detaliilor fiind ascunse diferite simboluri gândite de arhitect. Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie frumusețea bisericii, așa că nu vă rămâne decât să mergeți, cu prima ocazie pe care o aveți, să o vizitați. Și nu vă multumiți doar cu exteriorul! 

Sagrada Familia

Dintre operele celebrului arhitect Gaudí, am mai vizitat Casa Milà și Casa Batlló. Chiar lângă cea din urmă, se află și Casa Amatller.

Casa Milà

Casa Batlló

Casa Amatller

După atâta arhitectură, ne-am gândit să ne oprim și la ce ne oferă natura, așa că pentru partea a doua a zilei, am decis să mergem la Playa de la Barceloneta. Apa era caldă, așa că băieții s-au bălăcit, timp în care Otilia și cu mine am stat la taclale și ne-am bucurat de plajă, soare și de momentele pe care le trăiam.

Barceloneta Beach

Cea de-a treia zi petrecută acolo este și preferata mea. Am hotărât să ne îndepărtăm puțin de Barcelona, așa că ne-am îndreptat spre muntele Montserrat. Este situat undeva la 45 km distanță de Barcelona. Am ajuns la Montserrat în aproximativ o oră, cu trenul. De acolo am luat telecabina și în câteva minute am și fost lângă vestita mănăstire Santa Maria de Montserrat (Mănăstirea Montserrat), o mănăstire frumoasă, înființată în secolul X și care funcționează până în ziua de azi, pe care am vizitat-o cu câteva minute înainte de plecare. Eram înconjurați de frumusețe, de munte, de stânci, de natură, un loc cu adevărat special. Aici drumul se împărțea pe două trasee.

Montserrat

Am ales să urcăm prima dată la stâncile muntelui. Am urcat cu funicularul, un mijloc de transport, pus în mișcare prin cabluri, cu care se ajunge în zonele muntoase mai greu accesibile. Când am coborât din funicular, mi s-a tăiat respirația. O priveliște superbă. În doar câteva minute am ajuns de la pământ la cer. Eram noi, stâncile și cerul. Ne-am bucurat din plin de ceea ce vedeam și ne-am oprit în fața stâncilor să mâncăm câte un sandwich.  Cel mai bun sandwich mâncat vreodată. Sunt sigură că impresia asta e susținută de  locul în care eram și nu neapărat de ceea ce consumam. Cât am stat acolo sus, am avut parte și de compania Elefantului, a Maimuței și a Mumiei (trei stânci care se aseamănă cu… un elefant, o maimuță și o mumie).

Maimuța, Elefantul și Mumia

Ca să ajungem și la cealaltă destinație, am coborât înapoi la mănăstire, de unde am luat un alt funicular spre Drumul Crucii sau Via Crucis. E un traseu pe care, urcându-l, găsești descrise prin diferite statui înălțate, momentele prin care a trecut Domnul Isus în ziua în care a fost răstignit, regăsind aici Rugăciunea din Grădina Ghetsimani, Încununarea cu spini, Răstignirea, dar mai important decât toate astea, Învierea. E un drum frumos de parcurs, ușor și urmărind etapele Drumului Crucii, e un moment prielnic pentru a medita la ceea ce a făcut Isus pentru noi. Mi-a plăcut extrem de mult traseul de aici și-mi amintesc de un grup de oameni care, în timp ce noi urcam, se întorceau de la momentul Învierii, cântând. Cam așa era și sufletul meu în clipele acelea, cânta. Montserrat chiar e un loc pe care îl recomand din toată inima. Părerea mea e că nu trebuie ratat atunci când vă aflați în Barcelona. Se ajunge ușor aici și merită din plin vizitarea sa.

Înainte de a ne întoarce la hostel, după ce am revenit în Barcelona, am decis să tragem o fugă și în La Boqueria, chiar dacă era spre ora închiderii. O explozie de culoare și de… pofte. Odată intrat acolo, nu ai cum să scapi fără să fii lăsat cu fel și fel de pofte. Tot ce vrei și ce nu vrei găsești aici, pești, măsline, brânzeturi, cărnuri, sucuri naturale, fructe, legume și, nu în ultimul rând, dulciuri. O mare de dulciuri, care mai de care mai colorate și mai apetisante. Celor cu adevărat pofticioși, li se recomandă aducerea unui sac cu bani și a unei căruțe, pentru deplasarea alimentelor din piață spre casă.

A patra dimineață în Barcelona ne-a întâmpinat cu ploaie, însă ploaia nu ne-a oprit din vizitat. Iar pe o zi ploioasă ce sună mai bine decât vizitarea unui spital? Nu orice spital, ci Hospital de la Santa Creu I Sant Pau (Spitalul Sant Pau), cunoscut pentru stilul său arhitectural atribuit modernismului catalan. Arhitectura clădirii este splendidă și iese în evidență prin cărămida roșie din care este construită. Deși în unele camere parcă simțeai un fior și o tristețe pentru cei care s-au aflat în suferință odată aici, tot este un loc care trebuie trecut pe listă atunci când te gândești la un concediu în Barcelona, mai ales pentru iubitorii de arhitectură și istorie.

Hospital de la Santa Creu I Sant Pau

Și ca să continuăm cu tema apei și a ploii, dupa-amiaza am mers la L’Aquarium de Barcelona, localizat în Port Vell. A fost interesant să descopăr atât de multe creaturi marine, de la foarte mici la foarte mari, de care nici nu știam și pe care nici măcar prin documentare nu le-am văzut. Atracția principală a fost Oceanarium-ul, un tunel de vreo 70-80 metri, pe unde poți vedea plimbându-se rechinii deasupra capului tău sau chiar în drept cu tine. De menționat că la ieșirea din Oceanarium, există o secțiune de unde poți admira și câțiva pinguini, iar pentru cine e doritor de a-l vedea pe Apolodor, are șansa de a-l vedea aici.

Nu se putea, ca odată ajunși în Barcelona, să nu vizităm și Park Güell, o altă creație a marelui arhitect Antoni Gaudí. Astfel a început cea de-a cincea zi petrecută în Barcelona. Cum am intrat în parc, am avut senzația că am pășit într-un basm. Numele parcului vine de la numele proprietarului terenului, Güell, un om bogat, care a dorit crearea unui cartier luxos, cu o grădină asemănătoare stilului cu grădinile englezești. El a apelat la Gaudí pentru îndeplinirea dorinței și, așa cum a făcut și cu alte creații de-ale sale, Gaudí s-a inspirat din natură în formarea acestui parc. Chiar dacă sunt foarte mulți turiști prezenți și e mare aglomerație, mai ales în locurile de unde poți poza părțile cele mai frumoase ale parcului (căsuțele făcute parcă din turtă dulce, terasa, salamandra), o vizită aici consider că este obligatorie și cred că nu ai cum să pleci dezamăgit.

Park Güell

A doua parte a zilei am petrecut-o în Parc de Montjuïc. Am pornit spre MNAC (Museu Nacional d’Art de Catalunya), dar ca să ajungem acolo, am trecut întâi printr-o superbitate de parc, plin de verdeață și relaxant.

Când am ajuns la muzeu, am făcut un popas pe scările de la intrare, timp în care ne-a fost încântat auzul de un chitarist care cânta pentru turiștii adunați acolo. Am intrat în cele din urmă în muzeu, unde ne-a fost încântat și văzul. Pe lângă tablourile splendide care se găsesc în muzeu, am fost impresionată în mod deosebit de interiorul clădirii, în special de cupolele acesteia. Pentru pasionații de artă, sunt sigură că e un loc care le-ar produce o mare plăcere și care ar trebui să existe pe lista lor de must-see.

Museu Nacional d’Art de Catalunya

Tot în aceeași zi am ajuns și la Castell de Montjuïc, un castel sobru, impunător, cu o grădină bine întreținută. Castelul este o fortăreață, care oferă o imagine panoramică asupra orașului Barcelona și a Mării Mediterane. Priveliștea de acolo, de sus, e splendidăăă. În interiorul castelului, poate fi găsit un muzeu militar, armele vechi captându-mi și mie atenția.

Și ca să încheiem ziua cum se cuvine, seara am asistat la un adevărat spectacol de apă, lumini, culoare și muzică al Fântânilor Magice (Font Màgica de Montjuïc). Nu costă nimic să iei parte la show-ul oferit de fântâni, așa că de ce nu?

Font Màgica de Montjuïc

A șasea zi în Barcelona și ultima petrecută cap-coadă acolo, am început-o cu o vizită la muntele Tibidabo. Nu ne-am dorit să mergem pentru parcul de distracții de acolo, ci mai mult pentru priveliștea demențială, pe care o ai asupra orașului, după ce urci cu liftul din Temple Expiatori del Sagrat Cor. Nu e un loc care să fie plin de turiști, pentru că nu e situat în mijlocul orașului, dar asta nu înseamnă că nu merită vizitat, măcar pentru peisajul oferit și pentru biserica menționată mai sus.

Temple Expiatori del Sagrat Cor

Spre amiază am mers la Parc del Labirint d’Horta (Parcul Labirint), o grădină istorică, care nu ar trebui ocolită. Chiar dacă nu mulți turiști se înghesuie să-l vadă, mie mi-a plăcut parcul extrem de mult, fiind un loc plin de liniște și frumusețe, de verdeață și lacuri mici. O altă atracție a parcului este labirintul verde, care aduce zâmbetul pe buzele celor care pășesc în el și timp de câteva minute își caută ieșirea.

Parc del Labirint d’Horta

La finalul zilei, ne-am relaxat cu toții cu o ultimă plimbare pe plaja Barceloneta, fiind felul nostru de a ne lua “rămas bun” de la Barcelona.

Cam așa s-au perindat pentru noi cele șase zile în Barcelona, încercând să cuprindem cât mai mult din tot ce are orașul de dăruit celor ce-l vizitează. Nu ne-a dezamăgit deloc și, cu siguranță, așteptările pe care le-am avut cu privire la el au fost depășite. Îl recomand cu mare căldură celor ce vor să aibă parte de toate într-un concediu: mare, plajă, munte, arhitectură, istorie, artă, parcuri, distracție.

Dacă a ajuns cineva până aici, felicitările mele pentru că ați reușit să călătoriți împreună cu mine! Așa sunt eu, vorbesc mult, iar când nu pot vorbi, scriu mult.

Hasta la vista!